Cum să depozitezi peptidele: pulbere liofilizată și soluții reconstituite

Modul în care depozitezi peptidele determină cât timp rămân utilizabile în laborator. Un peptid este un lanț de aminoacizi, iar acest lanț este sensibil la căldură, apă, lumină și oxigen. Un flacon sigilat cu pulbere liofilizată poate rămâne stabil ani de zile în condiții potrivite. Același peptid în soluție poate pierde calitate în câteva săptămâni. Acest ghid explică condițiile de depozitare pentru ambele forme, durata tipică de valabilitate, ce se întâmplă în timpul transportului și cum recunoști un peptid degradat.

De ce trebuie să depozitezi peptidele cu atenție

Peptidele se degradează prin câteva reacții chimice. Cele mai importante sunt hidroliza (lanțul este tăiat de apă), oxidarea (în special a metioninei, cisteinei și triptofanului), dezamidarea (asparagina și glutamina își pierd grupa amidă) și agregarea (moleculele de peptid se lipesc între ele). Manning, Patel și Borchardt au descris aceste căi într-o recenzie publicată în Pharmaceutical Research în 1989 (DOI 10.1023/A:1015929109894). Fiecare reacție decurge mai rapid la temperatură mai ridicată și în prezența apei. Temperatura scăzută și starea uscată încetinesc toate reacțiile în același timp.

Acesta este motivul pentru care peptidele de cercetare sunt expediate sub formă de pulbere liofilizată. Apa a fost eliminată, astfel încât hidroliza și creșterea microbiană aproape se opresc. Lai și Topp au arătat în Journal of Pharmaceutical Sciences în 1999 că peptidele și proteinele în stare solidă se degradează totuși lent și că umiditatea reziduală este principalul factor care controlează această rată (DOI 10.1021/js980374e). Depozitarea în stare uscată nu este deci opțională. Este cea mai eficientă măsură pe care o poți lua.

Cum depozitezi peptidele sub formă de pulbere liofilizată

Un flacon sigilat cu peptid liofilizat este cea mai stabilă formă cu care vei lucra. Următoarele condiții sunt standard în laboratoarele de peptide:

• Depozitare pe termen lung: -20 °C, într-un congelator fără cicluri automate de dezghețare. Multe laboratoare folosesc -80 °C pentru peptidele care conțin cisteină, metionină sau triptofan.

• Depozitare pe termen scurt: 2 până la 8 °C, într-un frigider, este acceptabilă câteva săptămâni, de exemplu pentru un flacon pe care îl vei reconstitui în curând.

• Lumina: păstrează flaconul în cutia sa sau într-un recipient opac. Triptofanul și tirozina absorb lumina UV și se pot oxida.

• Umiditatea: păstrează flaconul sigilat până la utilizare. Depozitează-l cu un săculeț desicant dacă congelatorul are umiditate ridicată.

Pulberea liofilizată este higroscopică. Atrage apa din aer. Dacă deschizi un flacon rece, apa din camera în care te afli se condensează pe pulbere în câteva secunde. Lasă întotdeauna flaconul să ajungă la temperatura camerei înainte de a scoate capacul. Acest lucru durează aproximativ 15 până la 20 de minute pentru un flacon standard de 3 mL.

Cum depozitezi peptidele după reconstituire

Odată ce dizolvi pulberea, peptidul intră în contact cu apa, iar reacțiile de degradare încep. Solventul ales contează. Apa bacteriostatică conține 0,9% alcool benzilic, care împiedică dezvoltarea bacteriilor într-un flacon deschis de mai multe ori. Nu oprește însă degradarea chimică. Metoda completă este descrisă în ghidul nostru despre cum se reconstituie peptidele, iar solventul îl găsești în colecția noastră de apă bacteriostatică și consumabile de laborator.

Pentru o soluție reconstituită se aplică următoarele reguli:

• Depozitează flaconul la 2 până la 8 °C, în frigider, niciodată la temperatura camerei.

• Păstrează flaconul în poziție verticală, astfel încât soluția să nu stea mult timp în contact cu dopul de cauciuc.

• Protejează soluția de lumină. O cutie mică de carton în frigider este suficientă.

• Scrie pe etichetă numele peptidului, concentrația și data reconstituirii.

• Planifică utilizarea soluției în câteva săptămâni. Multe peptide în apă bacteriostatică se folosesc, de regulă, în aproximativ patru săptămâni la 2 până la 8 °C. Unele sunt mai sensibile, așa că verifică peptidul specific.

Cicluri de congelare-decongelare și împărțirea în alicote

Congelarea unei soluții este posibilă, dar fiecare ciclu de congelare-decongelare stresează peptidul. În timpul congelării se formează cristale de gheață, iar peptidul se concentrează în micile buzunare de lichid dintre ele. Acest lucru modifică local pH-ul și concentrația de sare și favorizează agregarea. În timpul decongelării se întâmplă invers. Un ciclu este de obicei acceptabil. Cinci cicluri nu sunt.

Soluția este împărțirea în alicote. Divizează peptidul reconstituit în porții mici, care corespund volumului necesar pentru un singur experiment. Congelează alicotele o singură dată, la -20 °C sau mai jos. Decongelează o alicotă atunci când ai nevoie de ea și elimin-o pe cea rămasă. Această metodă evită ca soluția principală să fie încălzită și răcită din nou și din nou. Folosește eprubete sterile, cu afinitate scăzută de legare, deoarece peptidele pot adera la suprafețele din plastic. Etichetează fiecare eprubetă, nu doar cutia.

Durata tipică de valabilitate atunci când depozitezi corect peptidele

Durata exactă de valabilitate depinde de secvență. Peptidele cu cisteină, metionină, triptofan, asparagină sau glutamină se degradează mai rapid. Secvențele scurte și simple durează mai mult. Următoarele valori sunt repere tipice pentru peptidele de cercetare și nu o garanție:

• Liofilizat, sigilat, -20 °C: mai mulți ani

• Liofilizat, sigilat, 2 până la 8 °C: de la câteva luni la aproximativ un an

• Liofilizat, temperatura camerei: săptămâni, potrivit doar pentru transport

• Reconstituit în apă bacteriostatică, 2 până la 8 °C: aproximativ patru săptămâni pentru multe peptide

• Reconstituit, congelat o singură dată ca alicote: câteva luni

Un peptid precum BPC-157 este relativ robust sub formă de pulbere. Un complex de cupru precum GHK-Cu este de asemenea stabil ca pulbere, dar trebuie protejat de lumină după reconstituire. Certificatul de analiză indică puritatea la data testării, nu la data utilizării. Modul de citire a acestui document este explicat în articolul nostru despre cum se citește un certificat de analiză al peptidelor.

Stabilitatea în timpul expedierii

Mulți cercetători întreabă dacă un peptid suportă câteva zile în poștă fără răcire. Pentru pulberea liofilizată, într-un flacon sigilat, răspunsul este de obicei da. Starea uscată încetinește degradarea atât de mult încât un timp de tranzit de câteva zile la temperatura camerei are un efect foarte mic asupra purității. De aceea furnizorii expediază, în regulă generală, pulberea fără pachete de gheață. Pune flacoanele în congelator sau în frigider în ziua în care sosește coletul. Nu lăsa coletul într-o cameră caldă, într-o mașină sau în lumina directă a soarelui.

Soluțiile reconstituite nu trebuie expediate. Dacă trebuie să transporți o soluție între laboratoare, folosește o cutie izolată cu pachete reci și păstrează timpul de tranzit scurt.

Semne ale degradării

Majoritatea degradărilor chimice nu se văd cu ochiul liber. Oxidarea și dezamidarea modifică molecula, dar nu și aspectul pulberii. Totuși, câteva semne vizibile ar trebui să te facă să te oprești și să verifici:

• Pulberea s-a transformat într-o peliculă lipicioasă sau într-o picătură sticloasă pe fundul flaconului. Acest lucru indică absorbția de umiditate.

• Pulberea și-a schimbat culoarea, de exemplu de la alb la galben.

• Soluția reconstituită este tulbure, prezintă particule sau a format un gel. Acest lucru indică agregare sau contaminare.

• Soluția nu se dizolvă complet nici după o agitare ușoară.

• Sigiliul flaconului a fost rupt sau dopul este slăbit.

Dacă observi oricare dintre acestea, nu folosi flaconul pentru un experiment care depinde de o concentrație cunoscută. Acolo unde contează, confirmă puritatea prin HPLC. Articolul nostru despre puritatea peptidelor, HPLC și spectrometria de masă explică ce arată un astfel de test.

Întrebări frecvente despre cum depozitezi peptidele

Surse

• Manning MC, Patel K, Borchardt RT. Stability of protein pharmaceuticals. Pharmaceutical Research. 1989. DOI 10.1023/A:1015929109894

• Lai MC, Topp EM. Solid-state chemical stability of proteins and peptides. Journal of Pharmaceutical Sciences. 1999. DOI 10.1021/js980374e

Acest articol descrie manipularea de laborator a compușilor de cercetare. Toate produsele de pe acest site sunt vândute exclusiv pentru utilizare în cercetare de laborator și nu sunt destinate uzului uman sau veterinar.